Dar de nunta
O intalnire grea cu cuvinte care s-au incapatanat sa se astearna pe o invitatie de nunta. Darul financiar si-a facut lejer loc in compartimentul special creat. Cel sufletesc insa s-a pierdut pe drum, transformandu-se intr-un cliseu – ganduri imprumutate de pe net, in alta limba decat cea care ne contureaza involuntar sentimentele. Am pierdut lupta inarmata, teoretic, cu cele mai puternice arme ale mele: cuvintele. S-au intors impotriva mea si au refuzat sa-si dea mana pentru a asterne un zambet pe chipul celei care imi este prietena de dinainte sa avem buletin. Si am renuntat, am cedat si-mi pare rau; nu pentru ca am dezamagit-o, nu cred ca as fi avut loc in cea mai importanta zi din viata ei de pana acum, ci pentru ca m-am dezamagit pe mine, eu cea care cu atata usurinta am creat urari, versuri si asternut pe alte hartii cuvinte alese pentru oameni mai putin dragi, mai putin cunoscuti.
Stiu ca e tarziu, dar totusi iti doresc sa zambesti alaturi de ochii albastri alesi de sufletul tau o viata-ntreaga, sa va oglinditi amandoi pana la adanci batraneti in omul nou care va intra in viata voastra peste scurt timp sa va completeze si sa va uneasca intr-un tot ce nu poate fi definit in cuvinte, sa ai puterea sa nu uiti inceputul, dar, in acelasi timp, sa nu-l cauti pe parcursul calatoriei in 2 ci sa urmaresti cu uimire, rabdare si acceptare cum se transforma zi de zi. Iti doresc sa fii fericita si sa nu uiti ca esti atunci cand va fi greu, sa gasesti in tot puterea de a transforma realitatea intr-o noua piatra de temelie la castelul vietii voastre! Iti doresc sa fii iubita mai mult decat poti iubi si sa cunosti mereu motivul pentru care a fost sa fie el!
bhuttu said,
August 2, 2010 at 7:47 pm
Mie mi se pare ok. In plus, daca vin din suflet, cuvintele nici nu mai conteaza, pentru ca sensul le transcede.